COR Y AMOR

O viata intreaga am spulberat iluzii-corabii. Nu am stiut sa fac nimic altceva. Femeie-pirat, cu suflet salbatic ascuns printre navoade incalcite. Asa am fost, pana mai ieri. Nicio clipa nu mi-as fi descatusat sufletul si nicio secunda nu as fi ancorat intr-un port extravagant unde cresc flori de vanilie. Te-am zarit pe tine, insa… Si m-am lasat dusa de val… Eu, tocmai eu, care stiam atat de bine sa sfartec oceanul destinului fara a avea nici cel mai mic resentiment. Eh, dar cum sa te las a pluti in deriva ?!
Intr-o inclestare incredibila tineai la piept un cufar din lemn de speranta. Of, imaginile astea, ma urmaresc si acum ! Da, am fost ce am fost !… Nu, nu puteam sa mai continuu asa. Da, am facut bine ce am facut ! Nu, nu am gresit cu nimic !
Am zburat in ocean… Aveam un fel de aripi de alge si am ajuns la tine. Te-am adus pe puntea dintre « ce a fost » si « ce va fi ». Ai deschis ochii larg. Abia atunci mi-am dat seama ce adanc si albastru e oceanul ! Si am simtit cum, pentru totdeauna, ma invaluie fara scapare.
Nu mai stiu cat a trecut de atunci. Sa tot fie un veac de scoici si corali !... Dar imi amintesc de parca ar fi fost in urma cu o secunda. Si in fiecare seara, cand imi asez tamplele pe soaptele brizei, revad incheietura mainii tale drepte… Se asaza pe sanul meu stang si destrama siragul de perle aduse in cufarul din lemn de speranta… COR Y AMOR soptesc valurile !
In noaptea aceasta stau treaza femeie-pirat, dar acum impletesc iluzii pentru inca un veac de scoici si corali. Naufragiat, pe taramul umerilor mei, ridici fara incetare o coliba din umbra buzelor tale. Si te hranesti cu sarea din ochii femeii-pirat care a fost odata…

Secretul iubirii

Atata toamna e afara
Si-atata vara e in noi,
Pare ciudat, dar, impreuna,
Noi dam secundele-napoi.

Si ceasul lumii cat o iarna
Asculta doar ce spunem noi
Si-oricat de graba e in toate,
Noi dam secundele-napoi...

Cand Dumnezeu te iubeste...

Cand Dumnezeu te iubeste, iti dezleaga privirea din lanturile naivitatii. In prima zi iti da ochelari de soare sa te obisnuiesti cu lumina, iar apoi iti pune picaturi de desteptaciune intre pleoape. Asa se face ca in urmatoarele saptamani te trezesti ca dupa o betie crunta. Mahmur de revelatii. Mai ca nu-ti vine sa mai recunosti lumea. Cei care te-au imbatat cu amicitii si cu strategii binevoitoare isi leapada vesmintele sufletesti, una cate una. Si dintr-o data ii vezi goi pe dinauntru. Ii bati pe umar si auzi zgomotul dintr-o scorbura. Tresari...

Si totusi, Dumnezeu te iubeste! Buna dimineata!

Cand Dumnezeu te iubeste, iti strica planurile. Le arde cu oportunitati nebanuite si le face scrum... de tamaie. In prima zi, esti tentat sa fugi ca necuratul, dar apoi divinitatea iti da sa prizezi putina mireasma de desteptaciune. Asa se face ca in urmatoarele saptamani plutesti intre intrebari. Buimacit de revelatii. Aproape sa nu te mai recunosti. Te privesti in oglinda si vezi un alt om. Iti asculti inima, dar de aceasta data ii da intaietate ratiunii. Tresari...

Si totusi, Dumnezeu te iubeste! Buna dimineata!

Noi si recesiunea

E greu. Deznadejde si temeri, in jur. Saracie si planset in dreapta, nedreptati si iluzii pierdute in stanga. Un haos deplin e lumea de azi si mai ales lumea clipelor prezente. Declin, prabusire... Visuri care se destrama... Hapsanii se sfarteca intre ei precum rechinii si tot urla de foame, creaturile fara scrupule isi zdrentuiesc ranile si blestema clipele care le izbesc. Doar noi, tu si eu, nebuni visatori, pasim pe valuri de fum si nu ne prabusim, alergam pe un fir de credinta si nu atingem capatul prapastiei. Pentru noi inca nu s-a inventat recesiune care sa ne doboare. Si nici nu se va inventa vreodata... Orice s-ar intampla bratele ne sunt legate pe vecie. Nodul bratelor noastre lasa fara glas orice razvratire a destinului.
Noi doi nu avem nici bani la banca si nici cristale de nu stiu care si de nu stiu cum. Avem doar iubire si incredere. Doua lucruri care nu se devalorizeaza niciodata.

Poemul unui loc ascuns

La rascruce de secunde,

Printre frunze ireale

Inca te mai poti ascunde

Sau mai poti gasi o cale.

Undeva in jos de stele,

Dar mai sus de cer si nori

Este un loc fara zabrele,

Doar cu iarba si culori.

Caii fara sei si fraie

Pasc aici iarba de jar,

Te saruta pe calcaie

Si de lume n-au habar.

Coama lor te infasoara

Si te fura din trecut,

Undeva-ntr-un colt de tara.

Cu stejari crescuti din lut.

Sunt salbatici pentru unii,

Insa nu si pentru noi,

Iar la noapte-n palma lunii

Le vom da flori de trifoi.

Sa ne poarte-n jos de stele,

Dar mai sus de cer si nori,

Intr-un loc fara zabrele,

Doar cu iarba si culori.

Dorinta

As vrea sa stai cu mine o noapte cat o viata
Si-o zi cat nemurirea din viata de apoi,
Sa ne trezim alaturi in orice dimineata
Si sa ne pierdem glezna in straie de trifoi.

As vrea sa am in palma un ceas cat nemurirea
Si o secunda muta ce nu-si gaseste drum,
Sa las in urma totul si sa-mi gasesc menirea
Hai-hui cu tine-alaturi, oriunde si oricum…

Despre ce iubesc cel mai mult

Iubesc libertatea sa iubesc exact ce-mi place si cum imi place. Si iubesc atat de multe, incat mi-e teama sa nu fiu pedepsita pentru atata iubire.

Iubesc continuarea visului din noapte si imi place la nebunie sa cer ajutor cuiva anume... Iubesc sa calc desculta prin iarba zdrobita de roua dupa ce mi-am razboit genele cu lumina diminetii. Iubesc sa ascund litere in ganduri si sa ma exprim prin atingerea inflorita a irisului. Apoi, mai iubesc sa-mi reunesc putinii, dar adevaratii prieteni la o Cola cu idealuri acidulate. Si iubesc la nebunie sa simt cum prostia isi musca pumnii pe la colturi. Iubesc la disperare zadarnica disperare a unora de a distruge un "nucleu". Iubesc sa fac eterna echipa cu nebunatica si razvratita iubire... Iubesc sa-mi fac din cuvinte "reporteri" speciali si sa le trimit, apoi, acolo unde trebuie sa ajunga. Iubesc sa sper ca atunci cand va fi mai rau, va fi exat ca si acum... Eu, iubind fara incetare aceeasi persoana care ma inspira si care ma vegheaza in taina cand scriu despre iubire...