Am intalnit candva oameni,
Lumea e frumoasa!-mi-am spus
Si am inceput sa-mi incredintez visele papadiilor.
Peste noapte a venit furtuna si mi-a spulberat reveeria,
Dimineata m-am trezit buimaca.
Nu bausem nimic, si totusi...
Lumea se-nvartea de-a-ndoaselea,
In jur, doar papusi conflabile,
rumegandu-si singure bretelele
Si doar mascarici mincinosi
cu urechile astupate de celulare.
Sunt pe o alta orbita!-mi-am spus
-Nu, esti orbita de lehamite!
mi-a soptit un cocalar.
Ma rog, oi fi eu nascuta inaintea erei mele,
M-oi fi schimbat peste noapte, dar...
din cate imi aduc aminte...
Am intalnit candva oameni!
Unde s-au ascuns?!
Probabil in buzunarul hainei mele de la second,
in care am sufocat o hartie cu un poem...
