luni, 13 decembrie 2010

EsEu

Aseară, Dumnezeu mi-a batut in fereastră...
Dar, ca să fiu în rand cu lumea, de ceva vreme îmi pusesem termopane
Așa că nu am L-am auzit
Și, oricum... jucam poker cu Diavolul.
Râsete, băuturi scumpe, camarazi ieftini...
Pe la miezul nopții, am auzit o lovitură în ușa inimii,
Am simțit cum tamplele mi se izbesc de marmura neagră
Și nu mai știu nimic...
Dimineață m-am trezit în temniță.
Mi s-a spus că l-am jefuit pe însuși Belzebut.
Dau să caut în buzunare, găsesc 30 de arginți,
Încerc să strig, mi se spune să tac,
Vreau să mă ridic, mă prăbușesc.
Hei, de fapt, picioarele îmi sunt zdrobite și sfărâmate,
Mâinile arse. Dar totuși, mai am putere să murmur
”Scapă-mă Stăpâne!”
Din celulele vecine mi se șoptește continuare poveștii,
Așa am aflat că după răfuiala de azi noapte,
Sufletul mi-a fost luat de urgență
Câțiva heruvimi îl țin conectat la iertare,
Dincolo de fapte, în spitalul de nori purpurii...
Mi-e teamă!
Dacă vre-un trimis al lui Satan se angajeaza brancardier?
Sufletul meu atârna de niște fire de paianjen.
Aici, acum, e frig!
Mi-e teamă, Stăpâne! Aici, in adâncuri,
Începe un amplu proces de conștiință!...