(IN)FIDELITATE

Liniile palmei imi arata clar ca pot fi marturia eterna a iubirii implinite. Timp de sapte ani, traiesc zilnic sentimental ca misterul palmei sale a fost descifrat prin atingerea gleznei mele, prin strivirea saruturilor mele, prin unduirea soldurilor mele. Toate ale mele. Si el da semne ca a inteles toate acestea, cand se cuibareste pe perna mea, asemeni unui vis aproape imposibil pentru vremile de azi. De aceea, in toate noptile si zilele care s-au scurs in cei sapte ani, mainile sale doar pe mine m-au invaluit si doar din mine si-au zidit casa. Cred ca e asa si simt ca e asa, ori de cate ori simt parfumul meu cum curge rau pe sub podul palmei sale. Si nu am banuit nicio clipa macar ca palma sa dreapta ar mangaia sanul stang al altei femei. Nu mi-a dat motive sa cred, nu as avea cum sa cred… De sapte ani suntem impreuna, iubindu-ne impreuna, muncind impreuna, intristandu-ne impreuna si bucurandu-ne impreuna. Nu ne-am plictisit nicio clipa. Cand nu aveam nimic de facut jucam puzzle cu multe cuvinte. Inevitabil, aproape de fiecare data, ne-a iesit in cale cuvantul INFIDELITATE, dar literele s-au inecat inainte sa atinga podul palmei sale. Am vorbit deschis pentru ca impreuna am regizat in mintea noastra mii de scenarii despre cum ar fi, ce ar fi si cum s-ar termina. Si tot impreuna am ajuns la concluzia ca o pelicula purtand titlu INFIDELITATE nu ar avea un final fericit pentru nici unul dintre noi. Palma lui cuprinzand un alt san, intr-o noapte cu furtuna de lacrimi, buzele mele sfasiind saruturi straine cu otrava de viitor incert… Ar fi pacat… Liniile palmei imi arata clar ca ar fi pacat pentru fiecare dintre noi. De ce sa sfarami o casa zidita din trupul in care odinioara ai crezut si cu liniile palmei sale ti-ai unit liniile palmei tale spre nesfarsit?! De ce sa cauti marul pe care il ai si care iti place, in rotunzimea sanului altei femei?! De ce sa incerci a descifra mistere din palmele altcuiva, din palmele care poate nu iti vor urma niciodata unduirea soldurilor?! Asa ca am decis! Stop cadru pe mainile lui zidite intre sanii mei! Rol final pe numele noastre incrustate in cerc, pe inelarele din continuarea liniei nevazute a destinului…

Poemul unui loc ascuns

La rascruce de secunde,

Printre frunze ireale

Inca te mai poti ascunde

Sau mai poti gasi o cale.

Undeva in jos de stele,

Dar mai sus de cer si nori

Este un loc fara zabrele,

Doar cu iarba si culori.

Caii fara sei si fraie

Pasc aici iarba de jar,

Te saruta pe calcaie

Si de lume n-au habar.

Coama lor te infasoara

Si te fura din trecut,

Undeva-ntr-un colt de tara.

Cu stejari crescuti din lut.

Sunt salbatici pentru unii,

Insa nu si pentru noi,

Iar la noapte-n palma lunii

Le vom da flori de trifoi.

Sa ne poarte-n jos de stele,

Dar mai sus de cer si nori,

Intr-un loc fara zabrele,

Doar cu iarba si culori.

Bossii sau/si (scar)bossii

In ratacirea mea zilnica printre iluziile existentiale, nu de putine ori imi aduc aminte de anii copilariei si implicit de anii petrecuti in scoala generala. Intamplarile care imi strivesc acum maturitatea isi capata izvor din aducerile aminte. Si nu pot sa nu ma gandesc la ceea ce mi-a spus atunci, demult, o profesoara. printre teze si extemporale i-as fi spus eu ca e minunat sa fii mare, sa ai independenta, un loc de munca unde sa muncesti cu drag si spor pentru-al tarii viitor. Profesoara cu pricina si-a scapat un zambet paralitic in coltul gurii si mi-a spus: "Ai grija ce iti doresti, maturitatea si locurile de munca atrag dupa ele si unele dezavantaje. Spre exemplu cuvantul BOSS, ca tot incepuse pe atunci sa fie in voga. Acesta este de doua tipuri: original si compus. E grozav sa ai un BOSS cult, cizelat si aprig la minte, dar e catastrofal sa te blesteme hazardul cu un (SCAR)BOSS".

Au trecut anii, au trecut clipele copilariei mele si uite-ma, intorcandu-ma in urma, rascolind printre aduceri aminte. Cata dreptate a avut profesoara! In ultimii ani am fost independenta cum mi-am dorit in visurile copilariei, am avut joburile mele mult visate si (scar)bosii pe masura neasteptarilor. Si cu cat anii zboara mai rapede, cu atat stolurile de (scar)bosi roiesc in jurul existentei mele. Iar uneori stau si ma intreb cu un suras paralic asemeni profesoarei, de ce dracu astfel de specii isi condenseaza traiul indeosebi pe plaiul mioritic. Dar tot eu imi raspund, pentru ca aici, datorita pupincuristilor, perioada de fecundatie a scrboseniilor este mai scurta si mai propice...