Bossii sau/si (scar)bossii

In ratacirea mea zilnica printre iluziile existentiale, nu de putine ori imi aduc aminte de anii copilariei si implicit de anii petrecuti in scoala generala. Intamplarile care imi strivesc acum maturitatea isi capata izvor din aducerile aminte. Si nu pot sa nu ma gandesc la ceea ce mi-a spus atunci, demult, o profesoara. printre teze si extemporale i-as fi spus eu ca e minunat sa fii mare, sa ai independenta, un loc de munca unde sa muncesti cu drag si spor pentru-al tarii viitor. Profesoara cu pricina si-a scapat un zambet paralitic in coltul gurii si mi-a spus: "Ai grija ce iti doresti, maturitatea si locurile de munca atrag dupa ele si unele dezavantaje. Spre exemplu cuvantul BOSS, ca tot incepuse pe atunci sa fie in voga. Acesta este de doua tipuri: original si compus. E grozav sa ai un BOSS cult, cizelat si aprig la minte, dar e catastrofal sa te blesteme hazardul cu un (SCAR)BOSS".

Au trecut anii, au trecut clipele copilariei mele si uite-ma, intorcandu-ma in urma, rascolind printre aduceri aminte. Cata dreptate a avut profesoara! In ultimii ani am fost independenta cum mi-am dorit in visurile copilariei, am avut joburile mele mult visate si (scar)bosii pe masura neasteptarilor. Si cu cat anii zboara mai rapede, cu atat stolurile de (scar)bosi roiesc in jurul existentei mele. Iar uneori stau si ma intreb cu un suras paralic asemeni profesoarei, de ce dracu astfel de specii isi condenseaza traiul indeosebi pe plaiul mioritic. Dar tot eu imi raspund, pentru ca aici, datorita pupincuristilor, perioada de fecundatie a scrboseniilor este mai scurta si mai propice...

Tableta cu dovleac

A fost odata ca niciodata un bostan (poate fi numit si dovleac) lalau si natang, cu fundul tabacit de pamantul agricol de pe diverse tarlale. Traieste si astazi bostanul si va mai trai mult timp de acum incolo, atat timp cat vor exista alte legume sefe pe langa care sa se gudure ca o javra culeasa de pe strada. De cum a prins colt de radacina pe ici pe colo, respectivul bostan, desi frustrat si invaluit in lacrimi mucoase, palavrageste zilnic aiurea pe la usile stapanului de tarla. A facut si armata, dar acolo pare-se a fi patimit rau saracul deoarece si in zi de azi tresare la fiecare cuvant pe care il ingana, amintindu-si patimile prin care a trecut.

In prezent, viata bostanului lalau si natang e anosta. Cand nu urla din toti rarunchii putrezi, se sbenguie fals in vazul lumii. Cand nu isi aranjeaza freza unsuroasa, chicoteste cu legumele de sex opus. Ah, dar oricum, amaratul de el, nici nu mai stie ce sex are.

In unele nopti, bostanul viseaza ca e un lujer inalt si trufas la care nu ajunge nimeni. Diminetile, insa, sunt un dezastru… Din cauza zbuciumului din vis ramane fara coloana. Si se trezeste cu buzele crapate. In alte nopti, natangul calatoreste pe un izlaz plin cu flori. In jur are lauri care ii ascund goliciunea. Si de aceasta data diminetile sunt un dezastru. Se trezeste intrebandu-se care e adevarata lui identitate. Iar daca il prinde ora pranzului si inca nu a gasit raspuns la intrebare, "o pune" de-un talk-show pe o tema data…