A fost odata ca niciodata un bostan (poate fi numit si dovleac) lalau si natang, cu fundul tabacit de pamantul agricol de pe diverse tarlale. Traieste si astazi bostanul si va mai trai mult timp de acum incolo, atat timp cat vor exista alte legume sefe pe langa care sa se gudure ca o javra culeasa de pe strada. De cum a prins colt de radacina pe ici pe colo, respectivul bostan, desi frustrat si invaluit in lacrimi mucoase, palavrageste zilnic aiurea pe la usile stapanului de tarla. A facut si armata, dar acolo pare-se a fi patimit rau saracul deoarece si in zi de azi tresare la fiecare cuvant pe care il ingana, amintindu-si patimile prin care a trecut.
In prezent, viata bostanului lalau si natang e anosta. Cand nu urla din toti rarunchii putrezi, se sbenguie fals in vazul lumii. Cand nu isi aranjeaza freza unsuroasa, chicoteste cu legumele de sex opus. Ah, dar oricum, amaratul de el, nici nu mai stie ce sex are.
In unele nopti, bostanul viseaza ca e un lujer inalt si trufas la care nu ajunge nimeni. Diminetile, insa, sunt un dezastru… Din cauza zbuciumului din vis ramane fara coloana. Si se trezeste cu buzele crapate. In alte nopti, natangul calatoreste pe un izlaz plin cu flori. In jur are lauri care ii ascund goliciunea. Si de aceasta data diminetile sunt un dezastru. Se trezeste intrebandu-se care e adevarata lui identitate. Iar daca il prinde ora pranzului si inca nu a gasit raspuns la intrebare, "o pune" de-un talk-show pe o tema data…
