Uneori m-am bucurat la gandul ca voi putea medita in singurătate, macar cateva zile. Am crezut ca ma voi putea bucura doar de mine si numai de mine, petrecand clipe de tacere impreuna cu ego-ul meu. Mai mult decat atat, imi doream cu inversunare sa trag draperia de la dormitor si sa ma uit aiurea pe geam. Ma rog, aiurea cu o anumita tinta… Inspre strada. Sa vad daca observa cineva ca dincolo de bretelele tricoului meu chic se intrevede o urma de bronz.
Si iata ca a venit o vreme cand El a trebuit sa-si faca bagajele si sa plece. Am ramas singura… Si am urmat intocmai scenariul dorintelor mele ascunse si razvratite… M-am asezat la geam, am strivit draperia in pumni si brusc i-am dat marginile la o parte. Am zarit strada cu furnicar de masculi bine care ar fi asteptat in orice clipa sa imi admire pana si ramasitele bronzului de anul trecut. Dar, nebanuita furtuna de sentimente a rascolit sufletul meu. In faţa ochilor mi s-a asternut un tablou dezolant.
Prima zi fara El am petrecut-o, intr-adevar in tacere, numai ca in loc sa-mi tina companie ego-ul meu si privirile admirative ale misteriosilor straini, am defilat printre amintiri cu lacrimile. In mine vreme de ploi fara sfarsit, afara ploi fara sfarsit.
A doua zi…, deja uitasem firul minutelor si il vroiam inapoi. Prea tarziu, plecase, nu mai imi puteai auzi soaptele care il chemau.
De a treia zi nu mai ştiu nimic. Am cazut de la etajul ultimelor dorinte si mi-am zdrobit ratiunea. Nebuna fara de El. Aşa am fost pana astazi, cand, frangandu-mi mainile de atata asteptare, am inceput sa numar tigarile injumatatite din scrumiera. Cate 24 de ore s-au strans de la plecarea lui si cata nesabuinta, lasandu-l sa striveasca pragul usii cu povara dorintei de a pleca?!…
Bine ai venit acasa, iubire! Tricoul in care dormi te aşteaptă sub perna… Scuze, poate e ud de lacrimi. Dar sper ca ai tu grija sa se zvante in minutele ce vor urma de acum. Am strans draperiile, am zavorat geamurile si am ferecat pleoapele. Da frau liber pasiunii, daca ma ierti ca ti-am hulit vreodata prezenta si nu am stiut sa te pretuiesc precum acum, cand te reintorci in micul nostru „ghetou”!.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu