Pășesc încet peste secundeDe parcă n-aș vrea să le-ntrec,
Dar vreau să știe lumea unde
Și când voi fi știut să plec.
În jur hiene și lăcuste
Se zbat să fie cât de sus,
Dar gându-mi știe ca să guste
Dorința de a mă fi dus.
Nu-i locul meu în ascunzișuri,
Sau în vre-o promiscuitate
Și nu stau să tocesc tăișuri
Tăindu-mi drum prin nedreptate.
Trec mai departe prin secunde,
Am mai trecut și-o să mai trec,
Căci nu mi-e teamă să știu unde
Voi fi ajuns când știu să plec.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu